Introducere
Foarte mulţi studenţi în cadrul ştiinţelor biologice şi medicale au opinii foarte stricte şi valori morale privind folosirea de animale în cadrul lucrărilor practice. În locurile în care metodele alternative sunt deja implementate sau unde politica instituţiei permite libera exprimare a opiniei studenţilor, respectul cuvenit pentru viaţă este acordat, iar contextul este favorabil unei bune educaţii. În unele universităţi, totuşi, unii studenţi sunt discriminaţi din cauza credinţelor lor şi libertatea conştiinţei este îngrădită. În timp ce unii dintre aceştia sunt nevoiţi să se retragă sau să îşi schimbe specializarea, alţii sunt încurajaţi sau forţaţi să efectueze disecţii sau alte forme de experimentare pe animale. Obiectarea pe motive etice este singura opţiune rămasă în acest caz. Numărul studenţilor care obiectează pe motive etice şi care resping în mod public experimentele pe animale este în general mic. Acest lucru este de înţeles luând în considerare presiunea academică şi socială care există asupra studenţilor, şi penalităţile academice şi tensiunea psihologică cu care sunt ameninţaţi aceia care pun la îndoială starea de fapt. Cu toate acestea situaţia este diferită, şi literatura de specialitate arată că, dacă problemele etice inerente ce apar în jurul experimentelor pe animale sunt discutate deschis, mult mai mulţi studenţi vor obiecta şi vor dori metode alternative. În mod ocazional clase întregi vor protesta, dându-le profesorilor ocazia să îşi exercite libertatea academică pentru a crea noi şi inovatoare metode de predare.

Studenţi care protestează pe motive etice de obicei sunt cei care au analizat problema în amănunţime, au reflectat asupra ei într-un mod critic, şi au cercetat literatura existentă despre moduri de acumulare a cunoştiinţelor şi manualităţii. Unii dintre ei au scris şi transmis propuneri pertinente facutăţii de care aparţin, şi au pus la punct metode extra curiculare de instruire, cum ar fi practica pe lângă o clinică privată. Ei sunt cei care aspiră la perfecţionare din punct de vedere profesional. Cu alte cuvinte, cu cât există mai multă motivaţie şi devotament pentru educaţie, cu atât vor fi mai pregătiţi studenţii să înfrunte sistemul actual de educaţie dacă nu sunt susţinuţi, folosindu-se de rigoarea gândirii critice, fără însă a-şi pierde valorile morale care l-au dictat acţiunile. Ei sunt cei care vor deveni unii din cei mai buni oameni de ştiinţă, care vor contiuna să modeleze viitorul mult timp după absolvire.

Este nevoie de emoţii sănătoase şi minţi clare atunci când sunt făcute propuneri de acest fel şi cand apar conflicte. De asemenea este nevoie de dialog şi de respect reciproc, pentru că de obicei se pot găsi soluţii de pe urma cărora au de câştigat atât studentul cât şi facultatea. Rolul pe care îl au studenţii care protestează pe motive etice în acest proces este de a aduce noi idei şi o nouă energie. Ei pot fi priviţi ca parteneri ai instituţiei de învăţământ în procesul de modernizare al educaţiei şi de a stabili normele etice ca fiind standard în practică. Aceşti studenţi ajută la dizolvarea tensiunilor deja existente şi de cele mai multe ori nerostite, şi este de foarte important ca profesorii să reacţioneze corespunzător.

Dovezi ale schimbărilor radicale ce au loc în momentul de faţă sunt din ce în ce mai evidente: noul colegiu veterinar din Western University of Health Sciences în California, aflat foarte aproape de a-şi deschide porţile pentru studenţi, are toate cursurile create în aşa fel încât animalele să nu fie folosite în practici invazive, dureroase sau inutile, având o filozofie de respect faţă de viaţă. Directorul departamentului de chirurgie şi studii clinice, Lara Rasmussen, şi ea fostă protestatară pe motive etice, a fost special recrutată pentru post. Aşadar există o nouă generaţie de profesori revoluţionari, care folosesc în cursurile lor o largă varietate de metode alternative şi abordări etice, alese pentru o educaţie de cea mai bună calitate, în care se iau în considerare drepturile atât studenţilor, cât şi animalelor.