Critici aduse folosirii animalelor ce implică suferinţă

Deşi există o tradiţie în ceea ce priveşte educaţia etică, majoritatea cazurilor în care sunt folosite animale presupun suferinţă adusă acestora şi includ disecţii de anatomie, practică chirurgicală, experimente de farmacologie. Folosirea animalelor în astfel de practici pot fi criticate din mai multe punct de vedere:

Suferinţa animalului şi daunele aduse mediului
În primul rând animalele suferă în momentul în care li se limitează comportamentul natural, când li se cauzează durere, când sunt rănite sau ucise. Acestea suferă în momentul capturării şi transportului, când sunt crescute şi ţinute în captivitate, când sunt ucise în scopul disecţiilor sau când sunt supuse experimentelor. Din punct de vedere ecologic se pune problema unei scădei în populaţiile de broaşte, de rechini sau de broaşte ţestoase în unele ţări în care acestea sunt capturate pentru a fi folosite în educaţie.

Lecţii de facto în etică

Există o tendinţă răspândită de a evita discuţiile asupra eticii folosirii animalelor şi asupra metodelor alternative în cercurile oamenilor de ştiinţă şi ale cadrelor didactice, lucru care potrivit biologului prof. George Russell, Adelphi University, constituie o lecţie de facto în etică: aceste probeleme de etică nu contează. Curicula ce se subînţelege din aceste atitudini predă că animalele sunt doar o simplă unealtă şi că ne putem dispensa de ele atunci când nu mai sunt necesare. Şi atunci când ştiinţa însăşi se consideră ca existând într-un vacuum etic, sau transmite un astfel de mesaj, consecinţele pentru ea şi pentru societate pot fi foarte grave.

Încălacarea libertăţilor civile
Mulţi studenţi sunt obligaţi să participe la experimente pe animale în cadrul lucrărilor practice, şi nu li se oferă dreptul de a obiecta. Alternative nu sunt de cele mai multe ori oferite şi astfel unii studenţi sunt dezavantajaţi încă de la admiterea în învăţământul superior. Unii dintre ei care acceptă să se înscrie la cursuri nu află de obligativitatea participării la experimente decât în ultimul moment, când este prea târziu, şi pot fi nevoiţi să renunţe la cursul respectiv sau chiar la facultate datorită penalităţilor academice acumulate sau presiunii psihologice. Aceste discriminări constituie încalcări ale libertăţilor civile: orice student ar trebui să aibă dreptul de a renunţa la experiment şi ar trebui să aibă acces la metoda alternativă.

Pierderi aduse ştiinţei
Este o adevărată pierdere pentru ştiinţă faptul că studenţii refuză să urmeze cursurile unei facultăţi sau renunţă pe parcurs datorită folosirii de animale ce implică suferinţă. Este foarte dăunător pentru ştiinţă şi in mod particular pentru cercetarea etică pentru că sunt discriminaţi oamenii de ştiintă de calitate: aceia pregătiţi pentru o gândire critică sănătoasă, aceia familiarizaţi cu metodele alternative şi cu eficacitatea lor, şi nu în ultimul rând aceia care nu şi-au pierdut respectul pentru viaţă. Există în plus şi o discrepanţă în continuă creştere între cele două sexe, prin faptul că de cele mai multe ori (dar nu întotdeauna) femeile sunt cele mai afectate prin sensibilitatea lor.

“În timpul studiilor nu eram foarte convinsă dacă într-adevăr voiam să devin medic veterinar sau nu. Dacă m-ar fi forţat să fac experimente pe animale, nu ar mai fi meritat să continui, şi m-aş fi oprit din studii. Consider că dacă faci experimente pe animale îţi pasă mai puţin de ele, şi cred ca ţi-ai schimba comportamentul faţă de animalele după aceea şi poate chiar cu oamenii. Deci cred că este dăunător să accepţi experimentele pe animale – aşa dovedeşti că ai mai puţin respect faţă de ele faţă de cât ar trebui.” - Dr. Tannetje Koning, medic veterinar, Zeewolde,Olanda..

Desensibilizarea
Un studiu recent publicat în Veterinary Record confirmă faptul că studenţii la medicină veterinară se desensibilizează în timpul cursurilor, şi nu încape îndoială că la acest proces contribuie şi folosirea animalelor ce implică suferinţă. O astfel de schimbare la un student are implicaţii majore pentru el ca individ si pentru întreaga societate. Studentul la medicină veterinară Andrew Knight scrie:

“La sârşitul experimentelor oile erau ucise de studenţi printr-o supradoză de medicament, înainte ca acestea să îşi recapete cunostiinţa. Studenţii erau instruiţi să deschidă cavitatea toracică pentru a se asigura că animalul nu va reveni la viaţă. Unul din scopurile declarate era de a dezvolta în student simţul responsabilităţii pentru animalul aflat în grija lor, şi cadrele didactice susţineau că lucrările practice nu desensibilizează. Natura absurdă a acestor afirmaţii a fost demonstrată când una din studente a fost încântată să simtă, după ce a pus mâna în cavitatea toracică a oii, exact momentul în care inima animalului s-a oprit în timpul morţii.”

Punând accentul pe biologie, George Russell scria în “American Biology Teacher” în 1972:

“Experimentarea de orice fel poate duce la schilodire sistematică şi progresivă a capacităţii unui individ de a simţi şi produce schimbări de personalitate care, în opinia mea, sunt evidente chiar şi pentru cineva fără o pregătire specială în psihologie sau psihiatrie…Este oare prea mult să ceri unui profesor de biologie să încerce să trezească respect pentru viaţă şi admiraţie pentru lucrurile vii?”

Mediu de educaţie dăunător
O altă critică privind aspectul pedagogic este experienţa de învăţare. Nenumăraţi studenţi s-au plâns că nu au învăţat nimic în urma lucrării practice, că experimentul nu a reuşit, şi că pur şi simplu voiau ca totul să se termine. Stresul asociat conflictului etic poate crea un mediu de învăţare foarte prost.

În opoziţie, există peste 30 de lucrări academice publicate care dovedesc faptul că din punct de vedere al rezultatelor şcolare, studenţii care folosesc metode alternative învaţă la fel de bine, în multe cazuri chiar mai bine, decât cei care folosesc metode tradiţionale de experimentare. Biologul Jonathan Balcombe, fost consilier pe probleme de alternative al InterNICHE, a rezumat constatările din aceste studii. Din punct de vedere al calităţii şi eficienţei învăţământului, folosirea de animale este limitată.

Inutilitatea
Majoritatea studenţilor nu vor folosi animale în carierele lor, sugerând faptul că actuala practică este de relevanţă chestionabilă. Pentru cei care vor folosi într-adevăr animale, veterinari şi numai o parte din biologi, spre exemplu, există create suficiente tipuri de metode alternative, deja folosite, care demonstrează că vechile metode nu mai sunt necesare.

“Am creat un curs care oferă o solide cunoştiinţe si experienţe de fiziologie, fără a folosi experimente pe animale. Deci pentru mine normale sunt cursurile fără animale, pentru că ele nu sunt necesare. Sunt atâtea feluri de a demonstra principiile fiziologice, încât nu mai e nevoie de experimente pe animale.” - Prof. Kerstin Lindholm-Kiessling, Dept. of Animal Physiology, University of Uppsala, Sweden.

Mai economic?
Studii efectuate de Humane Society of the United States (HSUS) şi alte grupuri au comparat costul disecţiilor cu folosirea de altenative, au constatat un avantaj considerabil în favoarea altenativelor. Altenativele ce necesită computer au nevoie de o investiţie iniţială mai mare în cazul în care nu există deja hardware în departamentul respectiv, însă investiţia este amortizată în timp. Cumpărarea programului este incomparabil mai avantajoasă decât cheltuielile legate de cumpărarea şi adăpostirea animalelor. Şi pe lângă faptul că avantajele educaţionale ale folosirii alternativelor apar imediat, un număr de alte beneficii apar, cum ar fi reducerea conflictelor student-pofesor, creşterea cunoştiinţelor legate de folosirea computerelor, creşterea reputaţiei instituţiei.

Împotriva spiritului legislaţiei
Convenţia Europeană 123 afirmă că în timpul cursurilor universitare de bază, studenţii nu ar trebui să folosească deloc animale. Directiva Europeană 86/609 afirmă că ar trebui să fie folosite atunci când acestea există, deşi litera legii nu include educaţia. Multe legi naţionale sunt similare şi prevăd că alternativele ar trebui folosite de fiecare dată când este posibil, şi există legi naţionale şi internaţionale şi convenţii împotriva discriminărilor. Unele ţări interzic folosirea animalelor la anumite nivele educaţionale, şi legi şi regulamente care protejează liberatea conştiinţei şi dreptul de a obiecta în mod conştient. Un număr din ce în ce mai mare de instituţii încorporează în regulamentele lor politici ce permit studenţilor să aleagă şi oferă alternative de calitate, deşi unele chiar înlocuiesc complet folosirea de animale.