Există o tendinţă generală de a oferi o educaţie de înaltă calitate printr-o abordare umană, etică a învăţământului ştiinţelor biologice şi medicinei umane şi veterinare. Urmând acest curent pozitiv studenţii învaţă prin folosirea combinată a unor metode didactice care variază de la simulări computerizate până la teste chiar pe ei înşişi sau pe colegi. Pentru un lucru direct pe animale studenţii practică observaţia animalelor vii, realizează intervenţii cu rol benefic asupra celor care sunt bolnave, şi folosesc cadavre de animale care au murit în mod natural. În unele instituţii, totuşi, continuă obligativitatea folosirii invazive a animalelor.

Aceste metode cauzează suferinţă si moarte inutilă a unui număr uriaş de broaşte, peşti, şoareci şi multe alte animale în fiecare an. Se învaţă astfel lipsa de respect faţă de animale, pentru că ele sunt privite ca fiind simple unelte de care se pot lipsi, iar în unele ţări iau naştere adevărate dezechilibre ecologice în locurile de unde animalele sunt procurate.

Deşi majoritatea studenţilor nu vor folosi animale în viitoarele lor cariere, ei sunt încurajaţi sau obligaţi să realizeze disecţii si vivisecţii şi să participe la experimente, unele extrem de dureroase, contrar valorilor lor etice.

Unii studenţi sunt nevoiţi să îşi schimbe disciplinele sau să renunţe la facultatea aleasă pentru că multe cursuri nu sunt create astfel încât să permită alegerea unei metode educaţionale alternative.

Alţii găsesc mult mai uşor să se abandoneze criticilor, pierzându-şi sănatoasa atitudine ştiinţifică avută şi permiţând să-i fie negate valorile etice. Acest lucru perpetuează problema, şi desensibilizează studenţii, ei pierzându-şi respectul pentru viaţă şi noţiunea de responsabilitate personală.

Astfel, profesiile îşi pierd exact acei oameni care doreau să păstreze etica în cadrul ştiinţei.