Definim alternativele ca fiind mijloace ajutătoare în educaţie sau moduri de abordare a învăţământului care înlocuiesc folosirea animalelor ce implică suferinţă sau completează o educaţie etică deja existentă.

  • O educaţie etică în ştiinţele vieţii este:
  • o educaţie inovatoare în care obiectivele studiului sunt îndeplinite folosind metode etice, alternative; situaţia în care animalele sunt scutite de suferinţe inutile iar studenţii au liberatatea de a gândi şi de a-şi impune opinia;
  • o educaţie în care se încurajează exporarea unei perspective largi şi respectul pntru viaţă.

Tipuri de alternative
Modele şi simulatoare
Filme şi clipuri video
Simulări multimedia pe computer
Experimentări de către studenţi pe ei înşişi
Cadavre de animale obţinute pe căi etice
Practică clinică
Laboratoare in vitro

Modele şi simulatoare
Acestea variază de la modele simple şi accesibile la dispozitive complexe pentru simulări chirurgicale, şi la manechine computerizate. Modele de bază pot contribui în studiul anatomiei sau pot facilita învăţarea de tehnici de contenţie eliminând stresul adus animalelor şi anxietatea studentului. Diversitatea de dispozitive pentru simulări chirurgicale include modele de piele, organe interne, membre, care pot oferi studentului ocazia de a deprinde manualitate, de a învăţa folosirea instrumentelor şi tehnici de bază, cum ar fi suturile. Dispozitivele care folosesc resturi de organe reale oferă posibilitatea de lucru direct pe ţesut animal. Produse mai complexe includ manechine pe care se exersează injecţiile intravenoase, intubări sau cateterizarea animalelor, şi tehnici de prim ajuor pornind de la resuscitare până la toracocenteză. Manechinele computerizate cresc nivelul de complexitate şi ajutor adus studentului pentru o învăţare mai eficientă.

Filmări şi clipuri video
Deşi pasive, sunt eficiente în procesul de educaţie, şi pot oferi un bun fond de cunoştiinţe şi constituie o alternativă vizuală de efect. Clipurile video cu disecţii efectuate în mod profesional, de exemplu, pot oferi mult mai multe informaţii decât o disecţie efectuată de către student, şi pot fi folosite pentru studenţii care au nevoie de astfel de experienţe în profesia lor, înainte de a efectua o disecţie reală pe un cadavru de animal obţinut în mod etic.

Simulări multimedia computerizate
Posibilităţile asociate cu dezvolarea programelor pe computer contribuie la eficientizarea în educaţia ştiintelor medicale şi a biologiei şi au evoluat în ultimii ani cu o rată exponenţială. De la disecţii virtuale pe care studentul le poate efectua pe ecran, până la experimente realizate în realitatea virtuală reprezentând tehnici chirurgicale cu facilităţi 3D şi tactile; posibilităţile sunt limitate numai de tehnologie şi imaginaţie. Educaţia asistată de computer poate aduce o mult mai mare variaţie şi profunzime în învăţământ. Spre exemplu, morfologia între specii poate fi comparată la o simplă apăsare de buton iar histologia sau alte capitole pot fi introduse în lucrarea practică. O imagine poate fi cu usurinţă mărită sau micşorată, sistemul circulator sau cel nervos poate fi îndepărtat sau dimpotrivă, evidenţiat în 3D, muşchii pot fi activaţi, şi calităţi cum ar fi opacitatea organelor poate fi controlată pentru a putea fi evidenţiate mai bine structurile şi relaţiile dintre structuri. Experienţa senzorială trăită lucrând cu astfel de programe şi gradul mărit de control al acestora oferă o educaţie de caliatate şi eficientă. Unele programe includ adevărate laboratoare care permit executarea mai multor experimente, şi altele pot fi adaptate de profesori să se potrivească tipului propriu de lucrare practică şi obiectivelor urmărite. Sudenţii pot să lucreze în ritmul lor, să repete părţi din exerciţiu, să folosească materialele adiţionale până când sunt siguri pe cunoştiinţe şi tehnici şi pot să lucreze singuri atât cât le permite structura cursului. Natura inovatoare a tehologie moderne poate trezi interesul studenţilor atât pentru materie, cât şi pentru cunoaşterea mai în amănunţime a computerului, ceea ce creează o bază solidă de cunoştiinţe pentru viitor, în care computerul va fi nelipsit. Cu toate acestea, pe cât posibil, simulările computerizate ar trebui folosite în tandem cu experienţele reale, pe studenţi înşişi, sau alte metode similare, astfel încât tehnologia să fie păstrată ca o unealtă puternică, dar nu o alternativă la realitate.

Experimentări de către studenţi pe ei înşişi
Pentru zoologi şi studenţii la medicină veterinară sau umană importanţa lucrului practic cu organisme vii este extrem de important. O înţelegere eficientă a proceselor fiziologice nu se poate realiza decât având o experienţă minimă a corpului viu. Un student care îşi dă acordul este subiectul de experienţă perfect, iar experimentarea pe un astfel de individ este o alternativă non invazivă, etică. Corpul uman este de referinţă în mod evident în cazul medicinei umane, şi practica de auto-experimentare este obişnuită în multe instituţii ca făcând parte din programa normală. Dar corpul uman poate fi folosit în toate ştiinţele ce studiază viaţa. Astfel de practici constă în experimente simple, cum ar fi administrarea unui diuretic, sau efectuarea unui exerciţiu şi apoi monitorizarea efectelor asupra diverşilor parametri fiziologici şi chimici, sau teste mai complexe care presupun atasarea la aparate de monitorizare şi conectate la computer, spre exemplu măsurători ale vitezei influxului nervos. Participarea intensă la aceste experimente le face uşor de reţinut şi sunt foarte plăcute.

Cadavre de animale obţinute pe căi etice
Pentru mulţi studenţi la zoologie şi viitori veterinari, studiul anatomiei nu ar fi complet fără o anumită experienţă directă cu animalele şi ţesuturile animale. Similar şi în cazul chirurgiei, nu ar fi un studiu complet dacă nu există o practică directă pe ţesut. Există alternative etice care pot înlocui uciderea şi rănirea animalelor în astfel de scopuri şi care îndeplinesc cerinţele unei educaţii eficiente în aceste domenii: obţinerea de cadavre din surse etice. “Obţinut din sursă etică” înseamnă în primul rând că animalul nu a fost crescut sau ucis special în scopul disecţiei sau experimentului, şi nici nu au loc tranzacţii pentru a fi achiziţionat animalul. Exemple de provenienţe etice ale cadavrului sunt animale care au murit natural sau în urma unui accident, sau a fost eutanasiat pentru un motiv medical întemeiat. Clinicile veterinare şi fermele sunt bune potenţiale surse, şi unele facultăţi de medicină veterinară au deja în clinicile asociate implementate programe de donare de cadavrele. Numărul crescut şi în continuă creştere de clinici private constituie o altă sursă excelentă de cadavre obţinute în mod etic. Dezvoltarea programelor de donare de cadavre în cadrul clinicilor este o dovadă de bun simţ a unei bune administrări a resurselor existente. Provocarea adusă instituţiilor este de a-şi crea o solidă bază de relaţii şi structuri organizaţionale capabile de a administra astfel de resurse existente eficient. Este în plus necesar ca institutele să dovedească faptul că vor respecta şi vor utiliza etic corpurile animalelor de companie ce le-au fost încredinţate pentru scopuri educaţionale.

Practică clinică
Este de aşteptat ca în instruirea studenţilor în medicină să fie implicate cazuri clinice, cu pacienţi reali, şi cu cât mai multă experienţă este acumulată la momentul potrivit, cu atât de bună calitate va fi instruirea. Pornind de la fiziologie şi ajungând la patologie şi chirurgie lecţiile ce implică un pacient oferă o imagine realistică şi completă a materiei. Mesajul este în special important pentru institutele în care experimentele pe animale de laborator sunt încă folosite pentru instruirea viitorilor medici umani. Pentru educaţia veterinară, în care animalele sunt totuşi obiectul de referinţă al studiului, practica clinică este o alternativă etică a experimentelor pe animale. Foarte multe facultăţi de medicină veterinară au stabilite relaţii foarte strânse cu o clinică adiacentă şi oferă un astfel de tip de instruire medicală. Această abordare este cu mult mai apropiată de ceea ce studentul va practica după terminarea facultăţii. Odată ce studenţii stăpânesc solid noţiunile de contenţie şi operaţiunile clinice de bază, ei pot fi instruiţi treptat în chirurgie de către un veterinar calificat. Un grad din ce în ce mai mare de implicare al studentului în operaţii de tipul castrării (cea mai comună operaţie în cariera oricărui medic veterinar) poate oferi studentului experienţa de care are nevoie, încredere în sine şi competenţa necesară. Castrarea câinilor fără stăpân este o necesitate socială cunoscută şi care poate oferi şanse de exerciţiu pentru studenţi. Studenţilor le poate fi permisă implicarea şi în alte operaţii. În mod esenţial, practica clinică este o abordare în educaţie care permite studentului participarea la întregul proces de vindecare: de la operaţia propriu-zisă la fazele post operatorii şi recuperare. Se orientează astfel atenţia pe beneficiile aduse animalelor – pe vindecare, şi nu pe aducerea de suferinţă, ca în cazul experimentelor.

Laboratoare in vitro
Dezvoltarea rapidă în domeniul tehnologiilor in vitro în cercetare ar trebui pusă în slujba educaţiei pentru familiarizarea studentului cu diverse tehnici de laborator. Folosirea experimentelor in vitro în defavoarea celor in vivo poate fi mult mai utilă din punct de vedere al însuşirii tehnicilor de laborator şi dobândirii manualităţii, iar ţesuturile animale folosite pot fi obţinute din surse etice, sau înlocuite cu ţesuturi vegetale. Spre expemplu, pentru studiul respiraţiei celulare sau producerea de energie, mitocondriile pot fi obţinute din drojdie, cartof sau sfeclă în loc de obişnuitul ficat de şobolan.

Resurse adiţionale
Aflaţi mai multe despre despre caseta video InterNICHE: “Altenativele în educaţie”. Vizionând-o se pot afla mai multe detalii despre alternativele demonstrate de către profesori, şi Sistemul de Împrumut de Alternative vă stă la dispoziţie pentru a verifica aceste produse.